Convulsia încetinită
suge publicul eratic.
Fără resurse// în certitudinea
că fizic le rămâne statul pe loc
iar ce s-a adunat sufletește
să elaboreze.
Îndoiala nu vizează viața; accesați
ceva siderant
totuși discret
devoalând misterele fântânii
explodate bucuros din canalizare.
Vălătuc de cruzime
în porții
la păpuși,
dar creta șterge și stoarce
urma pe oranj.
Plicul se euforizează în față –
Supărarea nu schimbă
materia, ci planul primar
al unei violențe confortabile…., dulcică.
[Te asumă doar ca amănunt al negării.
Speranța redusă la constructul
falsificărilor.]
În simfonia drujbelor,
unde-i raza lui roșcovan (alintul total),
blănile etajate și
dâre dese
din plimbare libertină, miaunită (?)
Au afumat zarea
răcoroasă, fără raze.
Cosmina Moroșan lucrează cu poezia și arta performativă (mișcare și text), operând prin filosofie ca intensitate riscată / virtualitate afectivă / posibilitate de a fora întâlniri. În 2017, publică volumul de poezie Beatitudine (eseu politic) și în 2021 încheie teza de doctorat A simți deleuzian. Schizanaliza practicilor literare experimentale. Trăiește și cercetează teritorii dintre orașe / provincii, între concepte / senzații, preferând practici formulate în micro-echipe deschise (din 2018 colaborează cu Anticorp Solar). Din 2016 performează în spații din București precum: galeria ODD, Tranzit, Salonul de Proiecte, Centrul Național al Dansului, Galeria Anca Poterașu, Cabinet 44/ Atelierele Malmaison.