Ultima carte care ți-a plăcut și de ce
Hmm… voi spune ficțiunea speculativă „The deep” de Rivers Solomon, pentru că încă mă bântuie felul în care m-a afundat în adâncurile reci ale oceanelor pentru a spune o poveste mitică despre memorie dintr-o perspectivă anticolonială. După ce am citit-o am aflat că e inspirată de o piesă cu același nume de trupa clipping, care e la rândul ei inspirată de proiectul electro afrofuturist Drexciya. E fascinant drumul ideii principale, încercarea de spune/cânta istorii antirasiste pornind de la posibilele supraviețuitoare marine ale comerțului transatlantic cu sclavi.
Ultimul film care ți-a plăcut și de ce
Nu prea mă uit la filme pentru că mă stresează prea mult să aleg la ce să mă uit! Dar o să spun două din ultimele zile, două pentru că sunt foarte scurte, ambele sub o oră și ambele documentare. „The Elephant Whisperers” despre un cuplu din India care îngrijește elefanți orfani, are cadre absolut superbe și momente pline de tandrețe în interacțiunile pe care le arată. Celălalt este „namanu rruni | Albatross Island” și în doar cincisprezece minute dezvăluie câtă poezie există pe una dintre puținele insule bătute de vânturi pe care „albatrosul timid” se poate împerechea.
Ultima melodie care ți-a plăcut și de ce
„4 degrees” de Anohni. Dacă te trezești repetând că sunt doar patru grade și că „I wanna see this world / I wanna see it boiled”, îți intră în cap mult mai tare cât de mult nu vrei asta. Altfel, sunt in my Saint Levant era, tot albumul „Deira” pe repeat.
Trei scriitoare/scriitori preferate/preferați
Ursula K. Le Guin, Mary Oliver și Ted Chiang. Îi ador, dar mi-e rușine că răspund doar cu americani la întrebarea asta, încerc să remediez pe viitor. Aș mai adăuga totx colegx de la Cenaclul X, (care nu sunt o singură persoană, deci nu se pune ca triș la întrebare), de la care abia aștept să citesc orice ar scrie.
Pe care dintre ele/ei ai scoate în oraș și ce crezi că s-ar întâmpla?
Aș fi vrut foarte mult să pot sta de vorbă cu Ursula K. Le Guin. Din eseurile ei îți dai seama că poate fi foarte amuzantă. Iar din literatura sa, că știe să gândească foarte departe. Aș vrea să aflu părerea ei despre atâtea lucruri. Sau orice ar vrea ea să povestească.
Îți place să faci ceva înainte/în timp/după ce scrii?
Să am pahare pline lângă mine. Cafea, apă, ceai, apoi bere sau vin dacă e târziu. Nici nu pot sta jos liniștită fără un pahar cu ceva. Și ar mai fi ideal când scriu să-mi placă procesul, dar nu se întâmplă tot timpul.
O sugestie pentru invocarea inspirației
Să te uiți la ceva, orice, cu atenție, dacă poți, cu admirație, dacă nu, cu oricâtă curiozitate poți accesa.
O amintire care te inspiră
Mirosul de busuioc și de roșii din grădină. Cum se scutură câinii când intră în casă și fac păr peste tot. Lumina soarelui pe frunzele de cireș. Și acel timp fantastic, compresat, al nopților de vară din adolescență.
Dacă ai fi un animal extinct, ce animal ai fi? Dar plantă?
Nu mi-e greu să mă gândesc la asta, să mă proiectez pe vreo specie din trecutul apropiat sau îndepărtat. Dar e prea trist, fiindcă sunt un animal dintr-o specie care duce spre dispariție multe altele, înmulțind o mică parte din ele în suferință la nesfârșit. Azi, majoritatea mamiferelor de pe pământ sunt cele domesticite, făcute să trăiască doar pentru a fi omorâte. Nu cele care trăiesc în libertate – și a căror viață e pusă în pericol constant de distrugerile de habitat și cele climatice. E dincolo de cuvinte, dar fiindcă noi scriem, încercăm să conținem. Eu încerc prin poziționare, recunoașterea privilegiilor și a relațiilor în care sunt prinsă. Dar și prin observație. Și apropiere. Și imaginație. Aș vrea mult să simt cum se simte o floare a soarelui întorcându-se după lumină. Nu aș vrea să simt frica unei păsări nou-născute căzute în iarbă. Am un gamă de emoții negative destul de largă și așa.
O carte care ai fi vrut să nu fie niciodată scrisă (fără răspunsuri evidente)
Aș prefera să nu existe condițiile care duc la anumite cărți să fie scrise. Aici sunt multe, dar ce-mi vine în cap prima dată sunt cărți negaționiste climatic sau transfobe.
Cea mai poetică carte nu de poezie
În capul meu există un consens că ar fi Ocean Vuong, „Pe pământ suntem strălucitori o clipă”.
Despre ce crezi că ți-ar fi imposibil să scrii
Ceva ce aș simți că ar trăda persoanele apropiate mie. Sau poate că nu mi-ar fi, dar asta aș vrea să cred.
Cea mai poetică știre pe care ai citit-o în ultimul timp
Toate știrile despre specii pe cale de dispariție sunt poetice, fiindcă încearcă să închidă atâta jale în câteva cuvinte. Uite, cea mai recentă, de acum cinci ore de pe The Guardian, începe cu „We rarely see them now” și povestește despre tot mai rara prezență a dugongilor din Vanuatu. Dugongii sunt mamifere marine din ordinul Sirenia, foarte vulnerabili extincției din cauza schimbărilor climatice și a vânătorii.
Textele tale au o superputere. Care ar fi asta?
Ar frumos dacă ar putea ține de foame și de frig oricui le aude/citește, uman sau non-uman. Să fie ca o păturică moale și o masă delicioasă.
Ultima poezie pe care ai vrut să o înveți pe dinafară
Mi-a rămas în minte mult timp „If I must die” de Refaat Alareer de când am făcut acest videopoem în solidaritate cu cauza Palestiniană. Let it be a tale, îmi răsună și acum.
O propoziție cu un cuvânt care nu există
Vezi să nu te împiedici că Yvee-bevee și moșcoșmeii ei iarăși au dat vaza pe jos.
Lucrezi la un proiect? Ne poți zice un pic despre el?Multe! În plan literar de viitor (relativ apropiat?) sper să strâng proze scurte pentru o colecție de ficțiune speculativă. Am deja câteva, dar e greu să-mi fac timp să mă așez cu o poveste în minte, fiindcă tot timpul am haos în cap, cu multe task-uri mici și mari și nu mă pot concentra pe un singur lucru. Mai am în dosar și un roman pentru copii început de vreun an, și idei de picture books, și poeme noi care n-au niciun loc, și tot felul de chestii începute care n-au prea multe direcții… sau poate au prea multe!