Ultima carte care ți-a plăcut și de ce
Kudos (tradus în română la editura Litera: Excelență), ultima carte din binecunoscuta trilogie Outiline a lui Rachel Cusk. Pe primele două le-am citit acum mai mult timp, cred că în primele săptămâni ale pandemiei. Pe a treia am amânat-o până anul ăsta și am folosit-o mai mult ca pe o lectură ambientală, de Tranziție (ăsta e al doilea titlu al trilogiei) între mai multe taskuri de la facultate. Și cred că ăsta e modul cel mai bun în care poate fi citită. Pentru că este o încercare de a scrie autobiografie, doar că fără ego și, într-un fel, fără narațiune.
Ultimul film care ți-a plăcut și de ce
Cu siguranță Aggro Dr1ft, ultimul film al lui Harmony Korine. Pe lângă faptul că ceea ce face cu forma și textura imaginilor mi se pare impresionant (toate sunt în infraroșu, peste care AI-ul își face din când în când damblaua suprarealistă), este și un film care exorcizează toate fantasmele financiare și sexuale ale unui băiat arhetipal de 12 ani care se joacă GTA San Andreas și ascultă trap machist (în film joacă Travis Scott), toate astea în ultimele decenii apocaliptice ale capitalismului multinațional. Un film despre bani și masculinitate: ce poate fi mai frumos decât atât?
Ultima melodie care ți-a plăcut și de ce
Dean Blunt și A$AP Rocky, STOOZY, un single din 2021 care s-a pierdut printre sutele de alte piese redundante ale lui Blunt de pe Spotify. Mă fascinează Dean Blunt, deși BLACK METAL (2014) este singurul album solo al lui pe care îl pot asculta cap-coadă. Indiferența cu care își produce piesele, asamblajul melancolic al sample-urilor, modul în care repetă obsesiv cele mai libidinale clișee ale hip-hopului: toate acestea sunt reconstruite în STOOZY, într-o colaborare neașteptată cu figura iconică a lui A$AP Rocky.
Trei scriitoare/scriitori preferate/preferați
Să fiu sincer, it’s a very random list: Marin Preda, Elena Ferrante și Chimamanda Ngozi Adichie. Am pus doar proză, pentru că m-am îndepărtat de poezie în ultimul timp.
Pe care dintre ele/ei ai scoate în oraș și ce crezi că s-ar întâmpla?
Pe Marin Preda. Ne-am plânge de filmele lui Gulea.
Îți place să faci ceva înainte/în timp/după ce scrii?
Îmi plăcea să fumez destul de mult, dar m-am lăsat de fumat. Și, între timp, și de scris. Evident, cele două nu sunt conectate.
O sugestie pentru invocarea inspirației
Cred că tot scrisul ajută. În special cel informal, sub formă de jurnal. Nu trebuie să fie un jurnal intim – deși pe asta m-am centrat cel mai mult la terapie și a fost interesant dpdv literar, dar numai pentru o scurtă perioadă –, ci doar un loc de notat chestii: impresii despre cărți și filme, programe zilnice, drafturi ficționale, liste de cumpărături. Orice, doar să ții lanțul de semnificanți în viață, vorba lacanianului.
O amintire care te inspiră
Orice din copilărie: oricum toate seamănă între ele. Înainte de 10 ani, exista doar o masă amorfă de amintiri interșanjabile.
Dacă ai fi un animal extinct, ce animal ai fi? Dar plantă?
Pentru semnificația simbolică, Zalmoxes din Cretacicul târziu. Pentru textură, Lepidodendronul.
O carte care ai fi vrut să nu fie niciodată scrisă (fără răspunsuri evidente)
Cazzo, de Mihnea Bâlici.
Cea mai poetică carte nu de poezie
Capitalul, de Karl Marx.
Despre ce crezi că ți-ar fi imposibil să scrii
Despre iubire. Cele mai penale poezii pe care le-am scris au fost de dragoste (nu vor apărea nicăieri).
Cea mai poetică știre pe care ai citit-o în ultimul timp
Tot ce ține de campania electorală a lui George Simion, care va demara curând către sferele tot mai asemice și mai pure ale limbajului.
Textele tale au o superputere. Care ar fi asta?
Să țină de foame…
Ultima poezie pe care ai vrut să o înveți pe dinafară
La bac, poezia Lacustră a lui George Bacovia. Doar pentru al patrulea vers al primei, respectiv ultimei strofe, când monorima în „-ând” este ruptă brusc de cuvântul – total extraterestru pentru mine la acea primă lectură – „lacustre”. A fost singura poezie pe care am reținut-o pentru bacalaureat, dacă nu cumva singura poezie pe care am reținut-o.
O propoziție cu un cuvânt care nu există
Da, sunt Marxist™.
Lucrezi la un proiect? Ne poți zice un pic despre el?
Am multe proiecte în minte, dar nu știu dacă le voi finaliza vreodată. Singurul de care sunt sigur că îl voi termina este teza mea de doctorat, unde vorbesc despre reprezentarea migrației în romanele românești de după ’90. Un al doilea proiect la care mă gândesc de dinainte de Cazzo este un roman documentar despre apariția stângii studențești în Cluj-Napoca, înaintea și în timpul corporatizării în masă din deceniul 2010-2020; doar că n-am mai scris niciodată proză și nu știu de unde să încep. Un al treilea proiect este o istorie speculativă semi-ficțională a literaturii române de după 2025, pornind de la terenul literar de astăzi, despre care am vorbit cu un prieten la o bere să o scriem împreună și am abandonat-o în aceeași seară. Și mai sunt… Dar da, dintre toate astea, doar la primul lucrez.