Ultima carte care ți-a plăcut și de ce
Quiet Fires de andrinki mattis, un autor trans și de culoare din State. Este un volum de poezie foarte bine lucrat, cu versuri absolut superbe, cizelate și cu ritm bun, și tăioase multeori, care vorbesc despre experiența de a fi de culoare și trans în lume. Despre asta vorbim mai rar, cred, dar cartea este minunată și ca obiect, cu o copertă care este atent făcută să se potrivească cu textele și care în același timp este atractivă și estetic. Volumul l-am citit împreună cu voce tare cu Maria Martelli, cu siguranță și asta a adăugat la experiență.
Ultimul film care ți-a plăcut și de ce
Chiar ieri am fost la cinema să mă uit la Les Indésirables de Ladj Ly sau cum e tradus titlul în română Nedoriții. Blocul 5 nu se predă. Filmul povestește despre lupta pentru locuire justă a unei comunități de imigranți de culoare într-un oraș din Franța. Mi se pare că filmul surprinde bine indiferența și rasismul autorităților față de această comunitate, o indiferență și rasism des întâlnite și la noi, mai ales față de comunitatea romă. SPOILER: În film un bloc întreg de oameni ajung evacuați de primărie din apartamentele lor chiar înainte de Crăciun, cum de altfel s-a întâmplat și în Cluj, pe 17 decembrie 2010, când de pe strada Coastei Primăria Cluj a evacuat 350 de persoane.
Ultima melodie care ți-a plăcut și de ce
Long Live Palestine de Lowkey, pentru că e o piesă rap excelentă scrisă în solidaritate cu Palestina.
Trei scriitoare/scriitori preferate/preferați
Ursula K Le Guin, Ocean Vuong și Audre Lorde. Le Guin pentru lumile fantastice și utopice-revoluționare pe care le imagina, Vuong pentru surprinderea poetică a realităților crunte de a fi othered ca gay și imigrant, Lorde pentru scrisul cu speranță radicală în puterea noastră de a lupta laolaltă pentru o lume antirasistă și justă.
Trișez ȘI mai adaug încă trei nume care nu sunt atât de cunoscute și care mi-au plăcut foarte mult: Alexis Pauline Gumbs, Noor Hindi și Maryse Condé. Gumbs pentru volumul de eseuri lirice Undrowned, care conține meditații feministe de culoare cu mamifere marine, Hindi pentru volumul de debut Dear God. Dear Bones. Dear Yellow. în care vorbește despre experiența sa de a fi jurnalistă și poetă palestiniană-americană, Condé pentru Eu, Tituba, vrăjitoarea neagră din Salem, o rescriere istorică feministă și magică a povestei Titubăi care împuternicește.
Mare trișare ce fac, mai citez și pe oracolul cu Maria Martelli care a zis că toată lumea de la Cenaclul X. Subscriu.
Pe care dintre ele/ei ai scoate în oraș și ce crezi că s-ar întâmpla?
Aș scoate-o pe Alexis Pauline Gumbs și aș vreau să vorbim despre istoriile interconectate a diferitor specii cu istoriile violente ale speciei umane, despre posibilitățile de a solidariza în luptele noastre diferite pentru lumi juste. Dar aș scoate-o și pe Le Guin, să complotăm și cu ea pentru o lume anticapitalistă.
Îți place să faci ceva înainte/în timp/după ce scrii?
Să plâng. 😀
O sugestie pentru invocarea inspirației
Să plângi. 😀
O amintire care te inspiră
Amintirea perioadei când am trăit cinci luni într-o stație de cercetare în mijlocul pădurii din Parcul Național Oulanka din nord-estul Finlandei. Acolo am învățat mai bine să culeg ciuperci.
Dacă ai fi un animal extinct, ce animal ai fi? Dar plantă?
Aș fi marele pinguin nordic (Pinguinus impennis) sau în engleză great auk, care de fapt nu este înrudit cu speciile pe care le numim pinguini acum, acestea au primit numele după marele pinguin nordic, pe care marinarii cunoșteau când au întâlnit pe pinguinii de azi mai încolo. Marele pinguin nordic a fost vânat de oameni până la extincție în secolul 19. Există și un volum de proză scurtă An Account of the Decline of the Great Auk, According to One Who Saw It de Jessie Greengrass cu un text despre marele pinguin nordic. Și îmi place numele: marele pinguin nordic. Mai zic odată: marele pinguin nordic.
Cu planta e mai greu, nu știam nici o plantă extinctă, dar bazat pe ce am găsit în Google, aș fi Saint Helena olive (Nesiota elliptica), în română nu am găsit numele. Am dat click pentru că scria măslin, dar de fapt nu era înrudit cu măslinii și trăia pe insula Sfânta Elena. În mod magic și trist a dispărut din sălbăticiune în 1994 când m-am născut eu, iar a dispărut și varianta cultivată în 2003.
O carte care ai fi vrut să nu fie niciodată scrisă (fără răspunsuri evidente)
Hitler Mein Kampf
Cea mai poetică carte nu de poezie
Tocmai citesc Prinde iepurele de Lana Bastašić. Să dau un exemplu: ”Aș putea chiar din această seară să arunc laptopul în Dunărea tulbure, iar ea ar dispărea, ar curge toți pixelii fini în apa înghețată și s-ar goli tot ceea ce a fost ea vreodată în Marea Neagră îndepărtată” (p. 8). Aplauze și pentru traducere, Octavia Nedelcu.
Despre ce crezi că ți-ar fi imposibil să scrii
Nu știu un subiect, mai degrabă un mod, mi-e greu să scriu narativ. Acum încerc să scriu o mică proză horror est-european, sper că nu va fi totuși horror de imposibil.
Cea mai poetică știre pe care ai citit-o în ultimul timp
Citez pe oracolul cu alexandru adam: ”nu e nimic poetic în genocid”. Nu aș fi putut spune mai potrivit.
Textele tale au o superputere. Care ar fi asta?
Ar putea schimba viitorul. Poate e un pic prea evident și prea puțin superputere, fiindcă încerc să cred că asta chiar se poate întâmpla pe o scală mică-mică măcar.
Ultima poezie pe care ai vrut să o înveți pe dinafară
Fuck Your Lecture on Craft, My People Are Dying de Noor Hindi – sau în traducerea noastră de la Cenaclul X, pe care găsiți în cartea Queerș pentru Palestina la site-ul Pagini Liberii: Mă fut în prelegerea voastră despre artă, oamenii mei mor.
O propoziție cu un cuvânt care nu există
Când mergeam la întâlnirea când ne-am despărțit cu o fostă parteneră, am scris: Întârziesc.
Lucrezi la un proiect? Ne poți zice un pic despre el?
Lucrez la un nou volum hibrid de poezie, proză autoteoretică și eseu autoetnografic cu titlul Uimirea-frică a pământului.