searching for a fragile invasion de Denis Prodea

cireșe la ureche în grădină. pășesc pe urmele adâncite în noroi și doar
pe ele. cărarea îmi face loc printre pătrunjelul care îmi gâdilă
genunchii. îmi aplec creanga la gură și mușc. tot iulie să fi fost când
am stat în fața geamului cu jaluzele în apus și fiecare linie mi-a străpuns
obrajii. să fi fost iulie în pivniță pe vârfuri cu capul afundat în
oala uriașă, sub tifonul care acoperea roșile zemoase și moi. mă întind
în pat, înțepat de țânțari, aș vrea să pot să-ți simt scuipatul sărindu-mi
pe braț, să-l aud sfârâind, să mă aplec și fiecare pumn să mă rateze.
tot iulie a fost, îmi amintesc, ai adormit pe tren și îți cădea capul. atunci m-am
gândit că aș putea să văd asta toată viața, să mă obișnuiesc cu tăcerea ta
imprevizibilă, cu somnul tău fragil. dar sucul de roșii mi-a intrat în tăietura de
pe deget. și m-am trezit la masă la ai mei. perdeaua de muște se izbea cu
putere de termopan. i-am putut vedea din nou pata de urină de pe
boxeri, am ignorat-o. în pîrîul de lângă noi, apa a trecut de mal și mi-e frică să
mă apropii. iulie mă apropie de tine, îți văd pata de urină de pe boxeri, o ignor.