POEMUL CUIVA CARE NU A DORMIT NICIODATĂ CÂT ȘI CUM TREBUIE, GĂSIND MODURI DIN CE ÎN CE MAI INEDITE SĂ DOARMĂ PROST
APTĂ PENTRU SOMN
jumătate din timp dorm şi jumătate mă pregătesc să dorm. în timpul zilei, tresar, cu entuziasm şi teamă îmi vine întrebarea: de data asta voi adormi? şi, în surdină: de data asta mă voi trezi? prin somn am găsit calea de a coborî sindromul impostorului din psihologic în fiziologic.
MATEMATICA TREZIRII
deschiderea ochilor dimineaţa e reconfortantă ca o contuzie. trebuie să îmi pun întrebări pentru a mă reancora în lume: cum mă cheamă? câţi ani am? ce înălţime? ce am făcut ieri? unii îşi pun atâtea întrebări când se trezesc încât le iese finnegans wake. mie îmi iese un semiconvins eu sunt eu şi trebuie să mă mulţumesc cu asta până la culcarea următoare, când mă voi uita din nou. şi mai apoi mă voi convinge şi mai palid de numele, vârsta, înălţimea şi trecutul meu.
taie o coală de hârtie în două apoi înjumătăţeşte cele două jumătăţi apoi taie în două fiecare dintre cele patru hârtii rezultate apoi înjumătăţeşte din nou şi apoi…
nu se ajunge niciodată chiar la zero. în fiecare dimineaţă, sunt măcar puţin eu şi măcar puţin sigură de asta.
ROPOT DE APLAUZE
felicitări mie, m-am trezit din nou. mi-am ridicat capul din piept. stăteam în primul rând într-un teatru mic. actorii făceau plecăciuni.
spectacolul a fost frumos, nu mă îndoiesc. dar în timpul ăsta, eu am adormit şi m-am trezit. când am deschis ochii, am capturat toate aplauzele actorilor între pleoape. sper să mă ierte.
ÎNGRIJIRE DE SINE
am auzit că e bine să fii blând cu tine și să o lași dracului de productivitate. poți să faci ceea ce vrei tu. poți să dormi mai mult și să stai cu pisica într-o duminică la amiază.
dar în aproape fiecare noapte, inclusiv în cele de sâmbătă spre duminică, visez că muncesc, am întârziat la muncă, am scris ceva, am citit altceva.
m-am hotărât, vreau să mă odihnesc – mă las de dormit.
TAVANUL NEFAMILIAR AL LUI SHINJI
mă uit la un tavan nefamiliar. orice tavan devine nefamiliar după un after suficient de lung.
eşti tânără dacă nu te distrezi acum atunci când dacă nu ieşi eşti plictisitoare dacă ieşi prea mult eşti superficială dacă faci networking eşti falsă dacă nu faci o să uite toată lumea că exişti
ok, fie.
atunci voi lăsa tavanul familiar al pleoapelor mele să-mi mai acopere ochii puţin. ăsta e after-afterparty-ul pe care mi-l permit fără niciun risc pentru sănătate şi portofel.
Irina Balcu (n. 1999) este poetă și dramaturgă. Puțin performeră. A participat la a șaptea ediție a Fresh Start, semnând dramaturgia pentru spectacolul Mă împart la zero și a debutat ca poetă în antologia Trezirea, pregătirea (Ed. Alchimica), alături de Clara Caradimu și Mălina Lipară. După ce a făcut Litere, și-a dat seama că vrea și teatru.
„Relația cu somnul: damnată de la bun început. Nu am dormit niciodată după-amiaza. Prima noapte complet albă a fost la 8 ani, când voiam să stau trează ca să prind sfârșitul lumii.”