Vise de mamă
1.
Am 40 de ani.
În toate visele, mama doarme
cu mine în pat.
Chiar și în alea cu soț și copil.
Îmi spune ce să fac sau că ea moare
dacă nu fac.
E mereu la perete, în spatele meu.
Imobilizată, dar vigilentă.
În copilărie, îmi băgase în cap că nu pot dormi fără ea,
că nu pot sta singură în casă, că fricile ei sunt, de fapt, ale mele.
Când se-ntâmpla să dorm cu ea, eu
eram cea băgată la perete.
Acum, în toate camerele de hotel,
dorm doar pe partea cu fereastra.
Am nevoie de aer. Mi se suflă-n ceafă.
P.S.Când i-am spus că mă mut singură, că mă mărit, că o să am un copil
mama nu s-a putut bucura.
Tot ce a putut spune a fost AOLEU.
2.
Mama dinților de lapte
Mama, viguroasă și rezistentă buruiană,
care-și protejează fiica la umbra frunzelor sale
la fel cum protejează recipientele cu mâncare pe care ți le dă pentru acasă,
deși tu nu le vrei legate cu elastic de bani,
puse apoi în pungă de un leu legată la gură,
apoi în altă pungă
Te simți ca și cum ai face trafic de substanțe interzise de la o scară de bloc la alta
Tot ce are să-ți dea e mâncare și știri
despre nenorociri trăite de unii și de alții, cunoscuți sau necunoscuți
Te îndoapă ca pe un curcan,
îți invadează sufletul și mintea cu ele, așa cum agenții publicitari
îți invadează cutia de scrisori, chiar dacă pe ușa blocului scrie mare
NU ACCEPTĂM FLYERE, REVISTE CU OFERTE PROMOȚIONALE,
ANUNȚURI IMOBILIARE SAU SERVICII FUNERARE
E la fel ca atunci când ai învățat să numeri până la 10
când alții doar gângureau, fiindcă, sub pretextul a 10 linguri de supă,
și alea ingerate împotriva voinței tale, ți se vâra pe gât un bol întreg
E fix ca în visul ăla în care mama ta avea o pulă mare și grasă cu care
te umplea până la sufocare
3.
În casa în care am crescut nu erau cărți
doar viniluri cu Dolănescu, Ileana Ciuculete, Irina Loghin și casete
cu Michael, Azur, Albatros, Amza Pelea, Vacanța Mare
Am învățat literele și apoi să citesc
pe o sticlă de vodcă rusească ce stătea în permanență pe masa din bucătărie
Mama a fost surprinsă când s-a trezit
cu mine pe stradă citind tare și răspicat firmele magazinelor:
APROZAR, PESCĂRIE, CARNE, PÎINE, ALIMENTARA,
FERO-METAL, ÎNCĂLȚĂMINTE, COFETĂRIE
La aceasta din urmă intram și ceream
de fiecare dată
„ecler cu ciocolată, nu savarină”
Mi-am continuat lectura
cu inscripțiille de pe ziduri, pentru care mi-a fost recomandată
lectura în gând
Am descoperit apoi o carte de bucate și am făcut o pasiune
pentru merele pe canapea
Nu văzusem pe nimeni citind în familia mea,
nici măcar rugăciuni,
dar pe ele mi le imaginam roșii, ionatane, stând ore în șir la cafea,
cu câte o carte în codiță
Alteori mi le imaginam dând pasențe, picior peste picior,
căci cărți de joc mai văzusem pe la noi prin casă
Când se lua lumina,
ne adunam în bucătărie și, la lumina flăcării de la aragazul care ardea
permanent în scop termic,
jucam tabinet sau șeptică, ba uneori chiar WC-ul,
un fel de strămoș al turnului instabil de astăzi, pentru care-ți trebuia multă îndemânare
să nu te umpli de rahat
Primele cărți pe care le-am împrumutat de la bibliotecă le-am ales
după ilustrația de pe copertă
Pe majoritatea le-am abandonat
după primele pagini, așa că pentru următoarele am cerut recomandări și-am început
să caut după titluri și după autori
Am dezvoltat pasiuni și fobii, firmele de altădată au început să cadă
una câte una și în locul lor au răsărit consignații:
POTCOAVA, DINAMIC, RANA, LA TONI și centre de închiriat casete
Cu banii depuși de tata pentru dacie am luat video
Lumile prezentate de ecranizările cărților nu semănau mai deloc
cu cele imaginate de mine
Am rămas fidelă hârtiei,
nu am început niciodată cu ultima pagină,
pasajele descriptive le-am sărit doar la Sadoveanu
Mai mult, când îmi place mult un scriitor, refuz
încă să-i văd fața în fotografii sau să-i citesc biografia
Când am intrat la Litere și am dus vestea acasă, s-a râs copios,
pe motiv că-mi trebuie facultate să le învăț
„Numele mari se scriu cu LITERE” sta scris pe o insignă primită în holul facultății,
dar la noi în familie se prescurtau și numele mici
Pentru fratele tatei, a fi profesor însemna să dai din mâini,
pentru fratele meu, să țipi la copii
Acum, unde erau aprozarul, magazinul de pește și cel de încălțăminte sunt
săli de pariuri, la carne, la pâine și la cofetărie sunt
farmacii și centre de analize, la fero-metal e
second-hand, iar
alimentara a devenit supermarket
Ca să adoarmă, îmi duc copilul în fața bibliotecii din sufragerie și
îi spunem noapte-bună fiecărui autor întâlnit pe cotor
”Eu sunt Dana: azi mamă, ieri profesoară de literatură, alaltăieri masterandă la Teatru, răsalaltăieri absolventă a Literelor din București. Indiferent de zi, scriu ca să țin aproape toate femeile care am fost.
În ceea ce privește somnul, sunt mamă, iar pentru o mamă care alăptează, noaptea e doar cealaltă jumătate a zilei. Somnul e iepuresc, cu trupul contorsionat și cu urechea ciulită la fiecare scâncet, la fiecare foială.
Sunt nopți în care nu realizez când se face trecerea de la veghe la somn și tresar când văd că în loc de soț și copil, lângă mine sunt mama și tata…
Sunt nopți în care, în starea aia de REM, am fie mai mulți sâni, fie mai mulți copii, aceștia din urmă așteptându-și fiecare rândul pentru a fi hrănit și sorbind parcă, de fiecare dată, alt fel de hrană din sânul care se metamorfozează la nesfârșit.”